Marea reindustrializare capitalista

Saptamana trecuta am propus o masura pentru incurajarea antreprenoriatului local, sugerand candidatilor la fotoliul de primar sa transforme o investitie consumatoare de resurse, noul sediu al Primariei, intr-o investitie producatoare de resurse si de slujbe, creand un incubator de afaceri. Vom vedea in scurt timp daca vreunul dintre acestia isi asuma astfel de masuri sau vom continua sa vedem doar promisiuni goale de continut.

In aceasta postare ramanem la economie, analizand, de aceasta data, companiile mari. Modelul economic galatean ramane unul socialist chiar si dupa 27 de ani de capitalism. Astfel, la Galati, cel mai mare angajator este statul. CFR Galati, Spitalul Judetean, Universitatea Dunarea de Jos, Arhiepiscopia, Apa Canal, Protectia Copilului, Transurb, Calorgal, Spitalul de Copii, Primaria, Ecosal. ADP, precum si toate institutiile descentralizate din subordinea Guvernului si alte companii de stat totalizeaza un numar de peste 18.000 de angajati. Prin contrast, marile platforme industriale totalizeaza un numar de aprox. 14.000 de angajati. Cifrele de mai sus reies din agregarea primilor 20 cei mai mari angajatori din Galati in anul 2013, date furnizate de AJOFM. Presupunem ca nu au existat modificari majore ale structurii economiei locale de atunci.

Dar dintre cei 14.000 de angajati in mediul privat, peste 6700 lucreaza la ArcelorMittal. Ne vom opri asupra acestui sector: industria.

Succesul inregistrat la Cluj

Exemplul de succes in Romania pentru revigorare industriala este reprezentat de Cluj. Acolo, in ultimii ani s-a construit, de la zero, un parc industrial de 300 de hectare, care genereaza peste 6.000 de locuri de munca directe, la care se adauga inca aprox. 2000 de locuri de munca indirecte. Dintre acestea, peste un sfert este reprezentat de angajati cu studii superioare si intreprinzatori, deci cu salarii mari, cu o valoare adaugata semnificativa si o contributie sporita la bugetul local. Investitia realizata se ridica la peste 300 milioane euro, adica de trei ori actualul buget al municipiului Galati, dintre care cea mai mare parte provine din fonduri europene si private.

Printre companiile prezente in parcul industrial clujean, se numara Bosch, Emerson, De'Longhi, Henschl si industriasi locali. Parcul este ocupat in proportie de peste 80%.

Prin contrast, industria galateana este reprezentata de platforma SIDEX, care se intinde pe nu mai putin de 1600 hectare, de aproape 6 ori mai mult decat parcul industrial Tetarom Cluj, dar care nu angajeaza de 6 ori mai mult, ci tot in jur de 6000 de angajati directi la care se adauga inca maxim 3000 de angajati indirecti. Combinatul nu realizeaza investitii care sa reprezinte injectii de cash in economia locala, ci doar modernizari si reparatii ale liniilor de productie proprii pentru care furnizorii sunt, cel mai adesea, companii straine localizate in Franta si Germania. Mai mult, reprezentand o companie mare, combinatul se afla sub jurisdictia ANAF Bucuresti, iar impozitele alimenteaza direct bugetul central, desi impactul social si cel de mediu este unul local.

Implozie Arcelor Mittal Galati. Foto: Presa Galati

Furnal Arcelor Mittal Galati. Foto: Rmania Libera

La aceasta capacitate industriala adaugam Parcul Industrial Galati si Zona Libera Galati, care dispun de o suprafata de 16 - 20 hectare, ocupata in proportie de sub 20%, 

Parcul industrial Galati. Foto:Viata Libera

Putem observa cu ochiul liber ineficienta industriei galatene fata de alte comunitati locale din Romania, fara sa mai punem la socoteala faptul ca, spre deosebire de vestul tarii, Galatiul nu dispune nici de aeroport, necesar pentru orice investitor strain, nici de acces la autostrada sau macar de un proiect, de o declaratie de intentie pentru un astfel de proiect. Pe deasupra, poluarea cauzata de combinatul siderurgic a produs cicatrici aproape ireversibile asupra unei parti din solul din apropierea Galatiului, iar halda de zgura reprezinta un pericol permanent pentru populatia apropiata, prin pulberile toxice aeropurtate.

Care este solutia?

Avantajul pe care il are acest combinat, numit deseori "mastodont", este infrastructura deja existenta, propice dezvoltarii industriale. Exista deja "on-site" debite industriale pentru gaz metan, energie electrica, abur, cale ferata industriala, acces auto de mare tonaj, acces la port si altele.Orice oras ce isi planifica o crestere economica si-ar dori sa nu fie nevoit sa investeasca in aceste capacitati.

Un proiect pe 4 piloni

Ceea ce propunem aici este construirea unui parc industrial bazat pe platforma Arcellor Mital, in parteneriat cu acesta sau, dupa caz, achizitionand o o suprafata de 600 Ha si transformand-o dintr-o zona monoindustriala intr-un parc industrial modern. Aceasta masura ar reprezenta un proiect cu o valoare de minim 500 milioane Euro, finantabili prin fonduri europene, bani privati, fonduri bugetare si guvernamentale care s-ar directiona catre economia locala si firmele galatene.

Companiile mici si mijlocii cu traditie dar si noii industriasi galateni, ce au construit companii prospere dupa Revolutie si-ar desfasura activitatea in conditii mult mai bune, mai eficiente si s-ar putea extinde. Pe de alta parte, companiile straine sau multinationale ar accesa serviciile oferite de parc si astfel ar aparea o noua cerere pentru firmele locale, atat in sectorul productiei, cat si al serviciilor. Acesta ar fi primul pilon al noului parc industrial galatean.

Partea de N a combinatului, fotografiata de sus.
Cea mai potrivita pentru operatiunea de reconversie.

Cel de-al doilea pilon al acestui proiect ar fi un centru logistic alaturat. Astfel, micii intreprinzatori dar si industriasii mai mari sau mai mici si-ar putea transfera marfurile, atat pe sensul de intrare cat si pe sensul de iesire, fara a fi necesare costuri sau investitii suplimentare. Existenta unui astfel de pol industrial va pune Galatiul si pe harta Guvernului pentru construirea de autostrazi.

Parcul logistic P3, investitie americana la Bucuresti, 7,5 Ha

Cea de-a treia componenta absolut necesara este terminalul multimodal. Astfel, producatorii galateni, dar si alti producatori din Romania sau din Europa, ar utiliza portul Galati pentru a-si transporta pe apa marfurile containerizate inspre si dinspre pietele estice, spatiul ex-sovietic si spatiul asiatic, pe Marea Neagra, dar si din sensul dinspre vest, pe ruta Rhin - Main - Dunare. Doar atunci Zona Libera Galati va deveni o zona libera competitiva la nivel international. Odata instalat terminalul de containere la Galati, vom putea concura nu numai cu Giurgiulesti si Constanta, dar chiar si cu alte porturi la Marea Neagra sau Mediterana, principalii ocupanti devenind producatori chinezi sau japonezi ce astfel ar avea avantajul inscriptionarii "Made in EU" pe produse asamblate pe teritoriul galatean.

Terminal multimodal dunarean. Portul Vidin, malul bulgaresc. Dunare nemaritima.

A patra componenta o reprezinta un centru de evenimente si expozitii, ce ar putea fi amplasat chiar pe terenul actualului parc industrial si pe terenurile industriale dezafectate din zona Portului. Cu o suprafata expozitionala de aprox. 60 Ha. am putea gazdui anual trei mari evenimente importante pe care le-am putea promova in Uniunea Europeana, la ambasadele din Bucuresti, in ambasadele, consulatele si reprezentantele economice romanesti din lume, precum si prin reteaua Camerelor de Comert.

1. Targul anual navalist, unde ar fi promovata marea si importanta traditie galateana in proiectarea si constructia de nave. Acest targ ar fi unul cu participare internationala, foarte multi potentiali clienti sau furnizori, vizitand astfel Galatiul si legand afaceri aici.
2. Targul anual de industrie alimentara. Acest eveniment ar promova progresele stiintifice realizate de Facultatea de Chimie Alimentara, din cadrul Universitatii Dunarea de Jos, dar si producatorii locali din industria alimentara locala si regionala. Astfel, acestia si-ar promova produsele si ar lega parteneriate cu firme din straintate. Ar aparea oportunitati de export, iar numele Galatiului ar ajunge astfel peste granite. Cu totii stim ca acum europenii isi doresc sa manance sanatos.
3. Targul anual de oportunitati in Comunicatii si Tehnologia Informatiilor, realizat in parteneriat cu Parcul de Soft.

Pentru promovarea acestor evenimente s-ar transmite brosuri de prezentare a evenimentului dar si a paticipantilor la eveniment, catre toate ambasadele din Romania, catre toti actorii economici din strainatate, promovand astfel oportunitatile si interesele economice din Galati.

Ultimul pilon al acestui program de reindustrializare a Galatiului ar fi infrastructura: construirea unei centuri ocolitoare pentru Galati si Braila, in regim de autostrada, inaugurarea unui mic aeroport, conectarea pe cale ferata de mare viteza cu Braila, reproiectarea transportului intern. 

Plasand parcul logistic si industrial pe platforma SIDEX, terminalul multimodal in zona portului si zonei libere si plasand parcul expozitional in zona actualului parc industrial nefunctional, s-ar realiza si interconectivitatea cu calea ferata si cu o eventuala centura ocolitoare in regim de autostrada a Galatiului, ce ar reprezenta un inel in jurul localitatilor Sendreni, Vanatori, Satul Costi, Tulucesti si Lacul Brates, pentru a se intepa in drumul catre vama Giurgiulesti.

Varianta ocolire Galati. Proiectul este mai vechi, exista, trebuie doar pus in practica.

Aeroportul din Salzburg. Realizat majoritar din containere prefabricate.

Despre acestea, intr-o viitoare postare.

Dupa calculele noastre, efectele implementarii unui astfel de proiect, nu numai ca ar reprezenta o injectie de capital in economia locala de peste jumatate de miliard de Euro, dar s-ar crea si peste 20.000 de noi locuri de munca directe iar bugetul local al Primariei Galati s-ar tripla.

Da, ar fi dificila punerea in aplicare a unui astfel de proiect. Da, ar fi necesar consensul multor autoritati publice locale, inclusiv a celor din Braila. Da, sumele despre care vorbim sunt foarte mari. Da, ar fi necesar ca si actionarii Arcellor Mittal sa fie de acord, si da, ar dura mai mult de 4 ani, probabil intre 6 si 8. Desi, daca luam in considerare ca SIDEX a fost construit in 3 ani, nu vad de ce acum, in capitalism, cand resursele financiare sunt mai mari decat cele disponibile in comunism, iar viteza cu care se intampla lucrurile este, in general, mai mare, acestea nu s-ar putea realiza mai repede de catre o echipa super-performanta si dedicata acestui proiect.

Dar consideram ca punerea in aplicare a unei strategii de reindustrializare regionala (poate nu aceasta) este obligatorie si va face diferenta intre dezvoltarea sau moartea economica a unei comunitati. Este de datoria viitorului primar, oricine ar fi el, ca responsabil final si direct, sa faca astfel incat aceste lucruri, sau unele similare, dar de aceasta magnitudine, sa se intample.